Moartea a trecut pe langa mine

Azi noapte Moartea a trecut pe langa usa casei mele. Am simtit-o. Si nu, nu e vreo metafora, chiar am simtit-o – ca pe un fior in stomac, ca o durere vaga de cap si-o apasare pe Suflet. N-am inchis ochii toata noaptea, simtindu-i prezenta. Presiunea. Raceala.

Dimineata devreme am auzit un urlet de femeie si mi-a fost clar: Moartea cautase pe cineva si a gasit. S-a oprit deasupra mea.

Oricate carti despre moarte si acceptarea ei am citit, oricate conversatii psihos-spirituale am purtat despre moarte, oricat am incercat sa ambalez frumos idea de moarte in cuvinte usor de acceptat de minte… cand i-am simti la propriu trecerea, doar trecerea pe langa mine, universul meu s-a zdruncinat din profunzimi.

Nu stiu daca voi reusi vreodata sa ma pregatesc cu adevarat pentru intalnirea face-to-face cu moartea. Poate doar o sa pot sa-i accept prezenta in experienta altora. Pentru ca experienta mea cu moartea va fi unica. Oare o sa-i pot zambi?

 

Ela Dimbean

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s